Thursday, October 29, 2015

VITAMINA B12 -COBALAMINA - Vitamina antianemica. Anemia pernicioasa. Degenerarea combinata subacuta

REFERAT
VITAMINA B12 (COBALAMINA)
BIOCHIMIE




        


                                                                                                                  CUPRINS

PLAN DE ELABORARE









1.     Scurt istoric despre vitamine
2.     Definiţia vitaminelor
3.     Date despre vitamina B12 sau cobalamină(vitamina antianemică)
4.     Sursele cobalaminei şi rolul acestora
5.     Deficitul de vitamina B12
6.     Cauzele deficitului de vitamina B12
7.     Boli cauzate de deficitul vitaminei B12.  Etiologie şi fiziopatologie.
8.     Anemia pernicioasă
9.     Degenerarea combinată subacută
10.                        Semne şi simptome
11.                        Diagnosticul deficitului
12.                        Tratamentul deficitului





1.      Scurt istoric despre vitamine

Istoria vitaminelor,unul dintre cele mai importante episoade din istoria biochimiei , a avut un impact profund asupra sănătăţii şi a stării de confort , ca şi asupra înţelegerii proceselor catalitice ce au loc în metabolismul organismelor vii.
Egiptenii antici ştiau că dacă hrăneau un pacient cu ficat,acesta se va vindeca de „orbire de noapte” , acum ştiindu-se că este cauzată de o deficienţă de retinol (vitamina A).
În 1536 , exploratorul francez Jaques Cartin , studiind fluviul Sfântul Laurenţiu , a folosit cunoştiinţele localnicilor pentru a putea salva vieţile echipajului , care mureau de scorbut , fierbând ace de tuia pentru a face ceai , mai târziu dovedindu-se că aceaste ace conţineau 50 mg de vitamina C /100 g.
La începutul secolului XX , în 1912 , chimistul şi totodată chirurgul polonez Kazimierz Funk (1884-1967), cunoscut şi ca Casimir Funk , a denumit vitaminele ca fiind amine vitale , denumire care se datorează faptului că primele vitamine identificate aveau structură chimică aminică.
Au fost identificate vitaminele A , D, E , K , F, C şi grupul vitaminelor B (B1 , B2, B6 , B12).
Pornind de la aceste date au fost recunoscute condiţiile care conduc la lipsa lor din alimentaţie , tabloul clinic al fiecărei avitaminoze şi modalităţile de prevenire şi tratare a lor.







2.      Definiţia vitaminelor

Vitaminele sunt substanţe organice indispensabile metabolismului celular. Nu pot fi sintetizate în organism. Sunt active în cantităţi infime,jucând rol de biocatalizatori (alături de enzime şi hormoni) în reglarea proceselor metabolice.
Vitaminele sunt ingerate fie ca atare fie sub forma lor inactivă de provitamine.
Ele sunt solubile fie în apă ( hidrosolubile ) , fie în grăsimi ( liposolubile ) .


3.      Cobalamina sau vitamina B12 . Vitamina antianemică

Cobalamina este un termen general pentru compuşii cu activitate biologică ai vitaminei B12. Aceşti compuşi sunt implicaţi în metabolismului acizilor nucleici, transferul metilului şi sinteza şi refacerea mielinei.
De asemenea , sunt necesari pentru formarea de noi eritrocite.Vitamina B12 legată de aliment este eliberată în mediul acid din stomac şi este legată de proteina R. Enzimele pancreatice descompun complexul B12 ( B12 – proteină R ) în intestinul subţire. După descompunere, factorul intrinsec , secretat de celulele parietale din mucoasa gastrică , se leagă de vitamina B12.
Factorul intrinsec este necesar pentru absorbţia vitaminei B12 , care are loc la nivelul ileonului terminal. În plasmă, vitamina  B12 este legată de transcobalamina I şi II. Transcobalamina II este responsabilă în primul rând de furnizarea de vitamina B12 la ţesuturi. Ficatul depozitează cantităţi crescute de vitamina B12. Reabsorbţia hepatică ajută la reţinerea vitaminei B12.
Vitamina B12 nu trebuie să fie folosită în cantităţi mari ca tonic general , dar altfel nu pare să fie toxică.

4.      Sursele cobalaminei şi rolul acesteia
Vitamina B12 este necesară împreună cu acidul folic pentru maturarea globulelor roşii şi sinteza ADN-ului (acid dezoxiribonucleic) , materialul genetic al celulelor. De asemenea , vitamina B12 este necesară pentru funcţionarea normală a celulelor nervoase,respectiv a sistemului nervos. Stimulează hematopieza şi biosinteza proteică.
Sursele din care se obţine vitamina B12 sunt ficatul , carne (în special de vită ,porc şi organe ) , ouă, lapte şi produse lactate.
DZR (doza zilnică recomandată) este 2,4 micrograme.
5.      Carenţa sau deficitul de vitamină B12
De obicei , deficitul de vitamină B12 este determinat de absorbţia insuficientă a acestei vitamine. Cauza poate fi absenţa factorului intrinsec , o proteină produsă la nivelul stomacului. În mod normal, vitamina B12 este absorbită rapid în ultimul segment al intestinului subţire(ileonul), care se continuă cu intestinul gros. Însă pentru a fi absorbită vitamina trebuie să se combine cu factorul intrinsec. În absenţa acestuia, rămâne în intestin şi este eliminată din organism odată cu materiile fecale. Factorul intrinsec poate lipsi din mai multe motive, cum ar fi producţia în organism a unor anticorpi ce distrug celulele gastrice care sintetizează factor intrinsec (reacţie autoimună).
Persoanele în vârstă pot avea deficit de vitamină B12 deoarece aciditatea gastrică este scăzută, astfel încât se reduce capacitatea organismului de a extrage vitamina B12 din carne. Proliferarea excesivă a bacteriilor patogene în tubul digestiv reduce absorbţia vitaminei B12.Bolile care afectează absorbţia intestinală a elementelor nutritive pot afecta şi absorbţia vitaminei B12. O altă cauză a scăderii absorbţiei este teniaza.Afecţiunile hepatice interferă cu stocarea în organism a vitaminei. Intervenţiile chirurgicale prin care se extirpă stomacul ( locul în care este produs factorul intrinsec) sau ileonul ( segmentul intestinului subţire în care se realizează absorbţia vitaminei B12) pot conduce la deficit.                                  
Persoanele care urmează o dietă  strict vegetariană au risc mai mare de a fi afectate, deoarece această vitamină este prezentă numai în produsele de origine animală. Sugarii alăptaţi de mame strict vegetariene au risc crescut de a face deficit de vitamina B12.
6.      Cauzele deficitului de vitamină B12

      Boli cauzate de deficitul vitaminei B12 .
Etiologie şi fiziopatologie.
Aportul inadecvat de vitamina B12 este posibil la vegetarienii stricţi , dar altfel este puţin probabil.
Absorbţia inadecvată poate apărea în sindromul de ansă oarbă ( cu proliferarea excesivă a bacteriilor ) sau în infestaţia cu botriocefal.
Cauzele mai puţin frecvente ale absorbţiei inadecvate de vitamina B12 includ : pancreatită cronică , sindromul de malabsorbţie , SIDA , anumite medicamente , expunerea prelungită la oxid de azot sau o afecţiune genetică  ce cauzează malabsorbţia la nivelul ileonului , denumită sindromul Imerslund-Grasbeck.
Printre cele mai frecvente boli cauzate de deficitul vitaminei B12 se număra anemia pernicioasă şi degenerarea combinată subacută.
8.      Anemia pernicioasă
Este considerată frecvent sinonimă cu deficitul de vitamină B12. Totuşi, anemia pernicioasă se referă specific la deficitul de vitamină B12 cauzat de o gastrită autoimună cu pierdere  de factor intrinsec. Anemia pernicioasă clasică ,  mai frecvent întâlnită la adulţii tineri , se asociază cu creşterea riscului de cancer gastric şi alte cancere GI.
9.      Degenerarea combinată subacută (DGC sbac)
Se referă la modificările degenerative în sistemul nervos datorate deficitului de vitamină B12. Afectează în special substanţa albă din encefal şi din măduva spinării. Pot apărea demielinizarea sau neuropatia periferică axonală.
Degenerarea combinată subacută este un diagnostic secundar bolilor neurodegenerative precum scleroza laterală amiotrofică, scleroza multiplă , parapareza spastică familială , boala Friederich, boala Parkinson, boala Alzheimer.
10.  Semne şi simptome
Deoarece vitamina B12 este necesară pentru maturarea globulelor roşii , deficitul poate conduce la anemie , caracterizată prin apariţia unor globule roşii anormal de mari ( denumite macrocite) şi a unor globule albe cu nuclei de formă anormală. Tipul de anemie care apare atunci când celulele gastrice care produc factor intrinsec sunt distruse în urma unei reacţii autoimune este denumită anemie pernicioasă. Deoarece în organism există depozite hepatice de vitamina B12 , anemia pernicioasă apare la 3-5 ani după momentul în care absorbţia intestinală a vitaminei B12 încetează.
Deficitul de vitamină B12 poate de asemenea cauza leziuni nervoase, neuropatii  chiar dacă nu există anemie , în special la persoanele cu vârste peste 60 ani.
Membrele inferioare sunt afectate mai devreme şi mai frecvent decât membrele superioare. La nivelul membrelor apar senzaţii de furnicături,iar sensibilitatea se pierde. De asemenea , dispare sensibilitatea vibratorie şi de poziţie ( proprioceptivă). Pacienţii prezintă slăbiciune musculară uşoară uneori cu dispariţia reflexelor.
Deficitul sever de vitamină B12 poate produce delir , paranoia li tulburări mentale cum ar fi demenţă.

11.  Diagnostic
De obicei , deficitul de vitamină B12 se suspectează când la analizele sanguine de rutină se observă prezenţa unor globule roşii mai mari decât în mod normal. În această situaţie,se măsoară concentraţia sanguină a vitaminei B12.
Dacă deficitul este confirmat se încearcă stabilirea exactă a cauzei , urmărindu-se în special identificarea deficitului de factor intrinsec.
Când cauza deficitului de vitamină B12 este neclară , se poate efectua testul Schilling. În cadrul acestui test , pacientul primeşte pe cale orală o cantitate mică de vitamină B12 radioactivă , iar apoi se măsoară ce procenaj din această cantitate a fost absorbit.

12.  Tratament
Tratamentul deficitului de vitamină B12 sau al anemiei pernicioase constă în asigurarea unui aport suficient din această vitamină. Persoanele care prezintă simptomeasociate cu leziunile nervoase beneficiază de injecţii cu vitamină B12. Aceste injectţi care pot fi autoadministrate se fac zilnic sau saptămânal timp de câteva săptămâni,până când concentraşia vitaminei B12 revine la valoarea normală.
Ulterior se face o singură injecţie pe lună toată viaţa, cu excepţia situaţiilor în care boala care a produs deficitul poate fi corectată. La persoanele care au deficit, dar sunt asimptomatice ,se poate administra vitamina B12 pe cale orală sau sub formă de gel nazal , însă este necesară efectuarea periodică de analize sanguine pentru a vedea dacă nivelul vitaminei B12 revine la normal şi rămâne astfel.
Simpotmele severe – cum sunt cele din cadrul bolilor neurodegenerative se pot trata doar simptomatic şi sunt definitive.













BIBLIOGRAFIE








1.      Scleroza laterală amiotrofică. DDZ. , autor Fieraru Sorin , 2015
2.      Agenda Medicală Merck , ed.MERCK  RESEARCH  LABORATORIES,
 ediţia a II-a, autor – editor şef Mark.H.Beers.
3.      Manualul Merck ed. XVIII- A , ed. MERCK  RESEARCH  LABORATORIES, autor-editor Robert S.Porter
4.      Compendiu Anatomia şi fiziologia omului , ed.Corint autor : Dr.Bogdan Voiculescu
5.      Hyde, R.M. : Imunology and Neurology, William & Wilkins , 1995

6.      Manual pentru clasa a XI-a , Biologie – Ionel Roşu – ed.Corint (albastru)

No comments:

Post a Comment