VITAMINA B12 -COBALAMINA - Vitamina antianemica. Anemia pernicioasa. Degenerarea combinata subacuta

REFERAT

VITAMINA B₁₂ (COBALAMINA)

BIOCHIMIE

        

                                                                                                                  CUPRINS

PLAN DE ELABORARE

1.     Scurt istoric despre vitamine

2.     Definiţia vitaminelor

3.     Date despre vitamina B₁₂ sau cobalamină(vitamina antianemică)

4.     Sursele cobalaminei şi rolul acestora

5.     Deficitul de vitamina B₁₂

6.     Cauzele deficitului de vitamina B₁₂

7.     Boli cauzate de deficitul vitaminei B_12.  Etiologie şi fiziopatologie.

8.     Anemia pernicioasă

9.     Degenerarea combinată subacută

10.                        Semne şi simptome

11.                        Diagnosticul deficitului

12.                        Tratamentul deficitului

1.      Scurt istoric despre vitamine

Istoria vitaminelor,unul dintre cele mai importante episoade din istoria biochimiei , a avut un impact profund asupra sănătăţii şi a stării de confort , ca şi asupra înţelegerii proceselor catalitice ce au loc în metabolismul organismelor vii.

Egiptenii antici ştiau că dacă hrăneau un pacient cu ficat,acesta se va vindeca de „orbire de noapte” , acum ştiindu-se că este cauzată de o deficienţă de retinol (vitamina A).

În 1536 , exploratorul francez Jaques Cartin , studiind fluviul Sfântul Laurenţiu , a folosit cunoştiinţele localnicilor pentru a putea salva vieţile echipajului , care mureau de scorbut , fierbând ace de tuia pentru a face ceai , mai târziu dovedindu-se că aceaste ace conţineau 50 mg de vitamina C /100 g.

La începutul secolului XX , în 1912 , chimistul şi totodată chirurgul polonez Kazimierz Funk (1884-1967), cunoscut şi ca Casimir Funk , a denumit vitaminele ca fiind amine vitale , denumire care se datorează faptului că primele vitamine identificate aveau structură chimică aminică.

Au fost identificate vitaminele A , D, E , K , F, C şi grupul vitaminelor B (B₁ , B₂, B₆ , B₁₂).

Pornind de la aceste date au fost recunoscute condiţiile care conduc la lipsa lor din alimentaţie , tabloul clinic al fiecărei avitaminoze şi modalităţile de prevenire şi tratare a lor.

2.      Definiţia vitaminelor

Vitaminele sunt substanţe organice indispensabile metabolismului celular. Nu pot fi sintetizate în organism. Sunt active în cantităţi infime,jucând rol de biocatalizatori (alături de enzime şi hormoni) în reglarea proceselor metabolice.

Vitaminele sunt ingerate fie ca atare fie sub forma lor inactivă de provitamine.

Ele sunt solubile fie în apă ( hidrosolubile ) , fie în grăsimi ( liposolubile ) .

3.      Cobalamina sau vitamina B₁₂ . Vitamina antianemică

Cobalamina este un termen general pentru compuşii cu activitate biologică ai vitaminei B₁₂. Aceşti compuşi sunt implicaţi în metabolismului acizilor nucleici, transferul metilului şi sinteza şi refacerea mielinei.

De asemenea , sunt necesari pentru formarea de noi eritrocite.Vitamina B₁₂ legată de aliment este eliberată în mediul acid din stomac şi este legată de proteina R. Enzimele pancreatice descompun complexul B₁₂ ( B₁₂ – proteină R ) în intestinul subţire. După descompunere, factorul intrinsec , secretat de celulele parietale din mucoasa gastrică , se leagă de vitamina B₁₂.

Factorul intrinsec este necesar pentru absorbţia vitaminei B₁₂ , care are loc la nivelul ileonului terminal. În plasmă, vitamina  B₁₂ este legată de transcobalamina I şi II. Transcobalamina II este responsabilă în primul rând de furnizarea de vitamina B₁₂ la ţesuturi. Ficatul depozitează cantităţi crescute de vitamina B₁₂. Reabsorbţia hepatică ajută la reţinerea vitaminei B₁₂.

Vitamina B₁₂ nu trebuie să fie folosită în cantităţi mari ca tonic general , dar altfel nu pare să fie toxică.

4.      Sursele cobalaminei şi rolul acesteia

Vitamina B₁₂ este necesară împreună cu acidul folic pentru maturarea globulelor roşii şi sinteza ADN-ului (acid dezoxiribonucleic) , materialul genetic al celulelor. De asemenea , vitamina B₁₂ este necesară pentru funcţionarea normală a celulelor nervoase,respectiv a sistemului nervos. Stimulează hematopieza şi biosinteza proteică.

Sursele din care se obţine vitamina B₁₂ sunt ficatul , carne (în special de vită ,porc şi organe ) , ouă, lapte şi produse lactate.

DZR (doza zilnică recomandată) este 2,4 micrograme.

5.      Carenţa sau deficitul de vitamină B₁₂

De obicei , deficitul de vitamină B₁₂ este determinat de absorbţia insuficientă a acestei vitamine. Cauza poate fi absenţa factorului intrinsec , o proteină produsă la nivelul stomacului. În mod normal, vitamina B₁₂ este absorbită rapid în ultimul segment al intestinului subţire(ileonul), care se continuă cu intestinul gros. Însă pentru a fi absorbită vitamina trebuie să se combine cu factorul intrinsec. În absenţa acestuia, rămâne în intestin şi este eliminată din organism odată cu materiile fecale. Factorul intrinsec poate lipsi din mai multe motive, cum ar fi producţia în organism a unor anticorpi ce distrug celulele gastrice care sintetizează factor intrinsec (reacţie autoimună).

Persoanele în vârstă pot avea deficit de vitamină B₁₂ deoarece aciditatea gastrică este scăzută, astfel încât se reduce capacitatea organismului de a extrage vitamina B₁₂ din carne. Proliferarea excesivă a bacteriilor patogene în tubul digestiv reduce absorbţia vitaminei B₁₂.Bolile care afectează absorbţia intestinală a elementelor nutritive pot afecta şi absorbţia vitaminei B₁₂. O altă cauză a scăderii absorbţiei este teniaza.Afecţiunile hepatice interferă cu stocarea în organism a vitaminei. Intervenţiile chirurgicale prin care se extirpă stomacul ( locul în care este produs factorul intrinsec) sau ileonul ( segmentul intestinului subţire în care se realizează absorbţia vitaminei B₁₂) pot conduce la deficit.                                  

Persoanele care urmează o dietă  strict vegetariană au risc mai mare de a fi afectate, deoarece această vitamină este prezentă numai în produsele de origine animală. Sugarii alăptaţi de mame strict vegetariene au risc crescut de a face deficit de vitamina B₁₂.

6.      Cauzele deficitului de vitamină B₁₂

      Boli cauzate de deficitul vitaminei B12 .

Etiologie şi fiziopatologie.

Aportul inadecvat de vitamina B₁₂ este posibil la vegetarienii stricţi , dar altfel este puţin probabil.

Absorbţia inadecvată poate apărea în sindromul de ansă oarbă ( cu proliferarea excesivă a bacteriilor ) sau în infestaţia cu botriocefal.

Cauzele mai puţin frecvente ale absorbţiei inadecvate de vitamina B₁₂ includ : pancreatită cronică , sindromul de malabsorbţie , SIDA , anumite medicamente , expunerea prelungită la oxid de azot sau o afecţiune genetică  ce cauzează malabsorbţia la nivelul ileonului , denumită sindromul Imerslund-Grasbeck.

Printre cele mai frecvente boli cauzate de deficitul vitaminei B₁₂ se număra anemia pernicioasă şi degenerarea combinată subacută.

8.      Anemia pernicioasă

Este considerată frecvent sinonimă cu deficitul de vitamină B12. Totuşi, anemia pernicioasă se referă specific la deficitul de vitamină B12 cauzat de o gastrită autoimună cu pierdere  de factor intrinsec. Anemia pernicioasă clasică ,  mai frecvent întâlnită la adulţii tineri , se asociază cu creşterea riscului de cancer gastric şi alte cancere GI.

9.      Degenerarea combinată subacută (DGC sbac)

Se referă la modificările degenerative în sistemul nervos datorate deficitului de vitamină B12. Afectează în special substanţa albă din encefal şi din măduva spinării. Pot apărea demielinizarea sau neuropatia periferică axonală.

Degenerarea combinată subacută este un diagnostic secundar bolilor neurodegenerative precum scleroza laterală amiotrofică, scleroza multiplă , parapareza spastică familială , boala Friederich, boala Parkinson, boala Alzheimer.

10.  Semne şi simptome

Deoarece vitamina B₁₂ este necesară pentru maturarea globulelor roşii , deficitul poate conduce la anemie , caracterizată prin apariţia unor globule roşii anormal de mari ( denumite macrocite) şi a unor globule albe cu nuclei de formă anormală. Tipul de anemie care apare atunci când celulele gastrice care produc factor intrinsec sunt distruse în urma unei reacţii autoimune este denumită anemie pernicioasă. Deoarece în organism există depozite hepatice de vitamina B₁₂ , anemia pernicioasă apare la 3-5 ani după momentul în care absorbţia intestinală a vitaminei B₁₂ încetează.

Deficitul de vitamină B₁₂ poate de asemenea cauza leziuni nervoase, neuropatii  chiar dacă nu există anemie , în special la persoanele cu vârste peste 60 ani.

Membrele inferioare sunt afectate mai devreme şi mai frecvent decât membrele superioare. La nivelul membrelor apar senzaţii de furnicături,iar sensibilitatea se pierde. De asemenea , dispare sensibilitatea vibratorie şi de poziţie ( proprioceptivă). Pacienţii prezintă slăbiciune musculară uşoară uneori cu dispariţia reflexelor.

Deficitul sever de vitamină B₁₂ poate produce delir , paranoia li tulburări mentale cum ar fi demenţă.

11.  Diagnostic

De obicei , deficitul de vitamină B₁₂ se suspectează când la analizele sanguine de rutină se observă prezenţa unor globule roşii mai mari decât în mod normal. În această situaţie,se măsoară concentraţia sanguină a vitaminei B₁₂.

Dacă deficitul este confirmat se încearcă stabilirea exactă a cauzei , urmărindu-se în special identificarea deficitului de factor intrinsec.

Când cauza deficitului de vitamină B₁₂ este neclară , se poate efectua testul Schilling. În cadrul acestui test , pacientul primeşte pe cale orală o cantitate mică de vitamină B₁₂ radioactivă , iar apoi se măsoară ce procenaj din această cantitate a fost absorbit.

12.  Tratament

Tratamentul deficitului de vitamină B12 sau al anemiei pernicioase constă în asigurarea unui aport suficient din această vitamină. Persoanele care prezintă simptomeasociate cu leziunile nervoase beneficiază de injecţii cu vitamină B12. Aceste injectţi care pot fi autoadministrate se fac zilnic sau saptămânal timp de câteva săptămâni,până când concentraşia vitaminei B12 revine la valoarea normală.

Ulterior se face o singură injecţie pe lună toată viaţa, cu excepţia situaţiilor în care boala care a produs deficitul poate fi corectată. La persoanele care au deficit, dar sunt asimptomatice ,se poate administra vitamina B12 pe cale orală sau sub formă de gel nazal , însă este necesară efectuarea periodică de analize sanguine pentru a vedea dacă nivelul vitaminei B12 revine la normal şi rămâne astfel.

Simpotmele severe – cum sunt cele din cadrul bolilor neurodegenerative se pot trata doar simptomatic şi sunt definitive.

BIBLIOGRAFIE

1.      Scleroza laterală amiotrofică. DDZ. , autor Fieraru Sorin , 2015

2.      Agenda Medicală Merck , ed.MERCK  RESEARCH  LABORATORIES,

 ediţia a II-a, autor – editor şef Mark.H.Beers.

3.      Manualul Merck ed. XVIII- A , ed. MERCK  RESEARCH  LABORATORIES, autor-editor Robert S.Porter

4.      Compendiu Anatomia şi fiziologia omului , ed.Corint autor : Dr.Bogdan Voiculescu

5.      Hyde, R.M. : Imunology and Neurology, William & Wilkins , 1995

6.      Manual pentru clasa a XI-a , Biologie – Ionel Roşu – ed.Corint (albastru)

Cum ingrijim un pacient cu boala Alzheimer

In continuarea articolului trecut , raspunzand la intrebarea din incheiere voi dezbate azi urmatorul subiect :

II. Cum ingrijim un pacient cu boala Alzheimer 

Organizarea vietii zilnice

Adesea este foarte dificil sa te ocupi de asemenea pacienti. Exista totusi mijloace de a face fata acestei situatii. Iata cateva sfaturi pentru persoanele care ii ingrijesc.

Importanta rutinei

Rutina poate reduce numarul deciziilor pe care le aveti de luat si aduce ordinea si structurarea intr-o viata zilnica care ar fi haotica fara aceasta. Pentru un pacient atins de boala Alzheimer, rutina poate deveni sinonima cu securitatea. Pe de alta parte e importanta pastrarea , pe cat posibil , a unei vieti normale.

Pastrarea autonomiei pacientului

Este important ca pacientul sa-si poata pastra autonomia cat mai mult posibil. Acest lucru evita sentimentul de depreciere si va usureaza sarcina.

Ajutati pacientul sa-si pastreze demnitatea.

Pacientul de care va ocupati este o fiinta umana care da dovada de sentimente.  Prin comportamentul dumneavostra ii puteti da un sentiment de insecuritate. Evitati sa vorbiti in prezenta sa despre boala.

Evitati conflictele 

Orice conflict e un stres inutil pentru dumneavoastra , dar si pentru pacient.  Evitati sa-i aratati greselile si ramaneti calmi. Nu uitati niciodata ca boala este responsabila de erori si nu pacientul.

Simplificati viata

Simplificati la maximum viata pacientului. Evitati sa-i dati lucruri imposibil de rezolvat.

Pastrati-va simtul umorului

Radeti cu pacientul , dar nu de el . Umorul ajuta sa faceti fata dificultatilor.

Siguranta  

Datorita problemelor fizice si de memorie , pacientul risca sa se accidenteze. Dumneavoastra va trebui sa-i asigurati siguranta optima.

Ajutati bolnavul sa ramana in forma

In numeroase cazuri , capacitatile fizice si intelectuale ale pacientului pot fi pastrate cat mai mult timp posibil. Exercitiile adecvate depind de capacitatea fizica a persoanei bolnave. De aceea este important sa cereti sfatul medicului.

Ajutati pacientul sa-si pastreze cea mai buna parte a aptitudinilor sale restante

Activitatile specifice il pot ajuta pe pacient sa-si pastreze demnitatea si ii poate da un sens vietii sale. Cineva care inainte era gradinar , comerciant , sef de antrepriza , se va bucura sa-si poata exersa in continuare aptitudinile profesionale. Nu trebuie uitat ca boala va evolua , iar neplacerile vor evoula pe masura timpului. Acesta ete motivul pentru care dumneavoastra care supravegheati pacientul , trebuie sa observati situatia si sa ramaneti flexibil in organizarea activitatilor.

FACILITATI COMUNICAREA 

In cursul evolutiei bolii , comunicarea cu pacientul poate deveni dificila.

Iata cateva sfaturi utile :

• Asigurati-va ca vederea si auzul nu sunt tulburate
• Controlati si, daca este necesar, modificati dioptriile si aparatul auditiv
• Vorbiti tare si clar pacientului , asezandu-va la inaltimea ochilor lui
• La contactul cu pacientul manifestati dragoste si tandrete  
• Pacientii la care limbajul este perturbat necesita un alt mod de comunicare. Invatati sa intelegeti limbajul corporal al pacientului . Totodata constientizati propriul dumneavoastra limbaj corporal
• Cautati combinatii de gesturi si cuvinte care sa permita o comunicare reala cu pacientul
• Inainte de a incepe sa vorbiti,asigurati-va ca pacientul va asculta.

Ajutor pentru memorie 

In primele stadii ale bolii Alzheimer folositi cateva trucuri pentru a ajuta pacientul sa memoreze si sa se orienteze si , prin aceasta , sa previna confuzia mentala. Iata cateva exemple :

1. Pastrarea la indemana a albumelor de fotografii cu membrii familiei cu numele scrise clar, astfel incat pacientul sa stie cine este fiecare.
2. Pe usi , lipiti intotdeauna inscriptii sau diferite desene viu colorate. In stadiile mai avansate ale bolii acestea insa nu mai au un efect prea mare.

Inchei astfel si cel de-al doilea articol urmand ca in cel mai scurt timp sa inchei capitolul despre Alzheimer cu un ultim articol si acela fiind despre cateva sfaturi practice de ingrijire.

A trai cu sindromul Alzheimer

In urmatoarele postari o sa scriu detalii despre boala Alzheimer si ce inseamna ea de fapt. Acum voi scrie doar cateva sfaturi despre cum sa reactionati daca suspectati un cunoscut ca sufera de dementa Alzheimer.


Ce urmeaza dupa diagnostic ?


I. Ce se intampla cand afli ca cineva apropiat are dementa Alzheimer ?

Imaginati-va urmatorul scenariu : sunteti o femeie casatorita a carei mama are probleme de memorie de cativa ani buni incoace. Ea nu mai stie numele prietenilor apropiati , a uitat cum sa-si plateasca facturile , nu ii mai place sa stea de vorba cu vecinele , cu prietenele ei de odinioara si prefera sa stea singura in casa.
Spune ca nu are probleme de memorie si marturiseste ca "pana si medicul de familie mi-a spus ca sunt intr-o forma grozava , atunci cand am fost ultima oara la control."

Iti iei o zi libera si mergi cu ea la medic. Acesta o invita doar pe ea in cabinet si o consulta timp de 20 de minute. Doctorul te invita apoi si pe tine si iti spune ca se pare ca mama ta are probleme moderate de memorie (ceea ce deja stiai) , dar ca nu este Alzheimer. Mama rasufla usurata , zambeste si iti sopteste : " ti-am spus eu ". 
Tu nu te simti in largul tau sa intrebi ce teste i-a aplicat , daca sunt cele mai potrivite si daca nu ar trebui ceruta si o a doua opinie, Intoarsa acasa , ii spui mamei : "se pare ca ai rezolvat cu binele testele pe care ti le-a dat doctorul. Erau dificile ? " 

Mama iti raspunde : " tot ce am facut a fost sa desenez un ceas. A fost bine , asa ca nu ma mai pisa cu problemele de memorie ".

La aproape doi ani de la aceasta intamplare, memoria de scurta durata a mamei s-a inrautatit. Repeta acelasi lucruri pe care le-a spus cu cateva minute mai devreme. Nu mai citeste ziarul favorit si uita de programarile pe care le-a facut. Un prieten de familie te suna sa-ti spuna  ca mama s-a pierdut si nu mai stie drumul spre casa. Mergi cu mama din nou la medic si , de data aceasta , medicul recomanda ca mama ta sa faca o tomografie craniana ( CT) si o analiza a sangelui. Cand mergi la doctor peste cateva zile , medicul iti spune ca mama are Alzheimer si recomanda un tratament medicamentos.

Dupa ce iesi din cabinetul medicului esti tulburata si nu stii ce sa faci mai intai. Nu ai pe nimeni cu care sa te sfatuiesti daca ar fi bine sa-i comunici mamei diagnosticului , mai ales ca locuieste singura. Ce se va intampla mai departe cu ea ? Este un diagnostic definitiv ? Ar trebui sa o mai duci la o evaluare? Care sunt cele mai bune medicamente ?

Intrebarile se rostogolesc in cap precum un bulgare de zapada. Iti amintesti vag ca parca ai auzit la stiri de un tratament promitator si parca ai vazut in ziar o invitatie la o conferinta despre Alzheimer.
Deodata viitorul incepe sa te ingrijoreze, iti doresti sa-l fi putut intreba pe medic :

" Ce ai facut daca era mama ta?"

De fapt intrebarea la care vreau sa va ajut sa raspundeti este : 

" Ce trebuie sa faci daca cineva din familia ta (partenerul , unul ditre parinti ,fratii,prietenii) ar incepe sa aiba probleme de memorie ? " 


Raspunsul la intrebare il veti afla in articolul urmator.